Cheile Aiudului (Cheile Valisoarei)

Am dat curs invitatiei prietenului nostru din Aiud – dl O.P. , aceea de a vizita Cheile Aiudului si Cheile Manastirii. Situate in Apusenii de Nord – zona Aiud, zonele sunt de o frumusete salbatica, cum numai Apusenii iti pot oferi.
Am plecat din Bucuresti vineri noapte, si sambata dimineata am fost in Cluj, unde aveam putina treaba. La 9 eram gata, si am luat cap compas Cheile Aiudului – prima noastra destinatie. Drumul pe care l-am urmat a fost Cluj – Turda – Buru, apoi din Buru catre Aiud.
Cheile sunt spectaculoase, insa si drumul pana la ele nu este mai prejos din punct de vedere al scenariului pe care il ofera. Sunt declarate rezervatie naturala geomorfologica si botanica.
Am ajuns la destinatia noastra – in jurul orei 12, si am pornit hotarati spre peretele unde ne astepta un traseu de grad 4b (Traseul Viperei). Roca este superba, iar starea traseelor foarte buna. Din pacate dupa nici o lungime de coarda, au inceput bubuituri – iar in cateva minute, eram jos la masina uzi pana la piele.Parca toti norii se adunasera deasupra noastra. Stiam ca nu va dura mult – insa pana cand avea sa conteneaza puhoiul de apa, trebuia sa facem ceva. Drept urmare, am luat decizia de a savura un vin si o cafea la prima carciuma pe care aveam s-o intalnim in cale, si sa ne reintoarcem apoi la perete cand ploaia ne va lasa.

Pentru cine a fost in Apuseni sau Maramures – in special in locuri mai izolate, stie la ce ma refer cand e vorba de carciuma satului. Pentru necunoscatori, atmosfera a ramas in mare parte cea din romanele lui Rebreanu, cu diferentele de rigoare vis a vis de timpurile in care traim.

Oricum, daca vreti sa vedeti tarani autentici , si cum se pune tara la cale in sat, musai trebuie vizitata o astfel de locatie.
Dupa ce am savurat un pahar de vin si o cafea, parca ploaia s-a mai domolit. A iesit si soarele intre timp, si cum vazusem ca peretii sunt orientati spre soare, am zis ca poate ne-o surude norocul sa facem un traseu.
Ajunsi acolo, am constatat ca peretele nu era chiar propice, insa am ochit o creasta mai usurica ce se unduia deasupra cheilor, traseu pe care puteam sa-l facem si in bocanci.
Zis si facut! Privelistea oferita de creasta zimtata – Creasta Fetelor, ne-a oferit o priveliste de ansamblu, greu descris in cuvinte. Din cand in cand ne-am oprit pentru a savura in liniste peretii verticali din jur, si pasunile ce se intinteau la orizont. Odata traseul terminat, am coborat inapoi la masina , si apoi ne-am indreptat pe un drum cam desfundat, spre Aiud.
Nu are rost sa va spun cum e o seara cand se intalnesc vechi prieteni. Un singur lucru pot sa va spun : a fost superb.
A doua zi, cu tovarasul nostru pe post de ghid si acompaniati de o Lada Niva, am pornit intr-un soi de offroad, pe un itinerar ce avea sa porneasca din Aiud – Cheile Manastirii – Cheile Aiudului – Aiud. Daca din Aiud pana in Cheile Manastirii poti merge cu o masina normala, trecerea muntilor inspre Cheile Aiudului necesita ceva mai mult. Peisajul te lasa fara suflare.
De la Manastirea Ramet, drumul se opreste. Cei care vor sa afle mai mult – si cu siguranta nu au ce sa regrete, se vor pregati pentru o drumetie spre locuri in care timpul a stat parca.
Obiectivele vizate – cheile Rametului, dar si Satul Cheia – un adevarat muzeu etnografic in aer liber .
Noi am pornit-o de-o dreptul peste munte, lasand Cheile Manastirii cu peretii lor verticali, spre a admira de sus privelistea. Ai impresia ca totul e la picioarele tale.
Ici colo, pe dealuri, gospodarii razlete. Parca eram in filme cu haiduci.
Trecerea muntelui nu a fost o sarcina usoara pentru Lada, dar indemanarea soferului a facut ca obstacolele sa fie trecute cu brio.
Ne-am despartit cu greu de acele locuri si am plecat cu promisiunea ca ne vom mai intoarce cel putin o data.