La catarat langa Baile Herculane

Prima “Victorie”! Si cloaca de dupa Baile Herculane

baile-herculane-romaniaNe-am gandit la Herculane, intrucat ne era dor de cloaca. Ce poate fi mai bun decat o baie in apa sulfuroasa dupa o zi de efort? Ei bine asa am zis si noi. Ne-am pornit din Bucuresti de joi, pentru ca ne-am zis ca o asemenea destinatie merita ceva mai mult decat un weekend normal. Cu rocku’n urechi, am luat drumul Craiovei, si mai apoi pe langa Dunare pentru ca ma apoi sa urcam imediat dupa Orsova spre Herculane. Cum in tara asta drumurile sunt o surpriza, nu mare ne-a fost mirarea sa facem pe cei 14 km de la Orsova spre Herculane mai bine de o ora si ceva.

Dar ce mai conta? Herculanele ne astepta, si gandul la zilele frumoase de catarat precum si la baile de dupa au facut ca asteptarea sa fie mai mica. Baile Herculane este o statiune ce dateaza de zeci de ani.Din pacate, in ciuda atractiilor existente, turismul se dezvolta timid si cu pasi de furnica. Cele putine localuri si pensiuni private nu pot sa transforme peste noapte o statiune invechita.Urmele timpului se vad in hotelurile mari si neingrijite, in strazile carpite si in fantanile arteziene care nu au mai vazut apa de foarte multa vreme.

Ne-am cazat la o gazda in vechea parte a orasului, desi, ulterior am constatat ca poate ar fi fost mai bine sa apelam la o pensiune. Cazarile sunt decente ca si pret, cam la jumatate fata de ce gasesti pe Valea Prahovei.

Dupa o fleica si-o bere, am mers ca barbatii intr-un club de streaptease – numit in mod curios : club Bizar. Bizar era, ca frigul si aspectul de apartament ieftin nu il faceau normal.Bara de streaptease era o minune “inginereasca” daca stai sa te gandesti la faptul ca mai avea putin si zbura din perete. Pe scurt, o alegere cel putin proasta, iar cand am stat sa ma gandesc la posibilitatile de distractie dintr-o statiune de afara , am realizat ca Baile Herculane mai au un drum lung de facut.

alpinism-herculane-romaniaZiua a doua am pornit la catarat. Tinta initiala a fost “finala 64”, dar dupa o lungime, si numeroase cuie cel putin ruginite am decis sa schimbam traseul , intr-unul similar ca si greutate : ”Victoria”, grad 5A.
Traseul incepe dur, cu o lungime cu pasi de 8, pentru ca apoi sa se domoleasca, insa fara a-si pierde ritmul sustinut. Imperativ este sa aveti dupa voi niste asigurari mobile ( nuci sau frienduri) pentru a compensa lipsa pitoanelor cel putin in lungimea a treia.

In rest, multa catarare la liber, si o roca superba. Retragerea este indicata prin rapeluri succesive. Noi nu am facut asa, iar urmarile s-au vazut multe saptamani pe spatele meu, care arata ca dupa biciure.

Herculanele se vad superb de sus. Singurul inconvenient al traseului il reprezinta trandafirii salbatici , care sunt pusi in unele locuri exact pe linia traseului.
Seara a continuat cu o baie binemeritata in cloaca, alaturi de un sprit racoritor si un trabuc cubanez.

A doua zi , am decis sa ne schimbam locul de “joaca” si dupa o prajitura cu frisca veritabila ( senzationala de altfel) servita la o cofetarie prafuita din centru – am facut doua trasee mai scurte Centralul si Frontalul.Trasee de 2-3 lungimi, 4A, respectiv 4B, dar destul de sustinute. Baia de dupa, a venit mai devreme insa, cam la ora 16 si la fel de binemeritata ca si in ziua precedenta.

escalada-montana-herculaneDuminica am mai facut cateva trasee scurte de escalada, pentru a avea timp de un tur spre Baia de Arama. Drumul este spectaculos, oferind privelisti de o rara frumusete.

In ciuda aspectului imbatrinit al statiunii, Baile Herculane raman insa o destinatie de top pentru petrecerea timpului liber, si asta pentru ca ceea ce vezi compenseaza lipsa investitiilor.