Noroiosii de Vrancea

Nu eram inca decisi daca sa pornim la drum sau nu. Starea vremii nu se arata grozava. Dar am hotarat sa incercam. Drept urmare, ne-ar urcat in masina si am pornit-o si am luat-o din loc. Itinerariul nostru avea sa urmeze ruta Bucuresti -Buzau, apoi Buzau- Brasov prin DN 10.

Primul pit-stop pe care il aveam in plan – Vulcanii Noroiosi. Personal sunt adeptul unui peisaj spectaculos si recunosc ca aveam rezerve fata de aceasta prima oprire. Cineva insa mi-a spus :”dute mai sa-i vezi – macar o data in viata”. Din comuna Barca un indicator spre dreapta ne indruma spre o parte a Vulcanilor Noroiosi.Drumul este ok, iar senzatiile oferite la condus – excelente.Multe subiecte de fotografiat – de la teme abstracte, pana la punti suspendate.
La un moment dat ne-am oprit pentru ca ajunsesem intr-un loc care mi-a trasmis o puternica senzatie de salbaticie. Dealuri de jur imprejur. Si un soarece de camp foarte atent la vulturii de sus. Taras grapis, mi-am scos aparatul si l-am fotografiat.

 

Drumul a constinut apoi pe inca cativa km, la fel de spectaculosi ca si primii. La final, o parcare amenajata, si maretii vulcani. Din fotografiile pe care le-am vazut pana acum cu ei, mi se pareau mai mari. In realitate nu-i asa. Asta nu insemna ca isi pierd intru-catva din frumusete si originalitate.

Oricum, inainte de toate sunt o chestie educativa. Vezi cum pamantul iti vorbeste la propiu prin bulele pe care le emana. Am indraznit sa pasim mai departe, cautand si mai mult sezatia de “rupere de lume”, pe care am si gasit-o.
Aproape ca am uitat cat era ceasul. M-a trezit intunecimea de afara. Nu am explorat chiar tot, dar locatia mi s-a parut super pentru cei in cautare de rupere de cotidian. Si am sa revin.